de Stephanie Perkins ,carte ce o veti putea cumpara cu data de 1 aprilie ( si nu este pacaleala) din librarii.
Capitolul 20
St. Clair se așază pe podeaua camerei mele. Își aruncă ghetele
prin cameră și ele se izbesc de ușă cu un bufnet puternic. E primul
zgomot pe care îl face unul dintre noi de când am intrat aici.
— Scuze.
E stingherit.
— Unde să - mi pun astea?
Dar înainte să - i pot răspunde, el turuie.
— Ellie crede că ar trebui să mă duc la San Francisco. Am fost la
un pas de a - mi cumpăra bilet de o mie de ori, dar nu asta ar vrea
mama de la mine. Dacă tata nu vrea, atunci nici ea nu vrea. Aș
complica
situația inutil.
Sunt surprinsă de răbufnire.
— Uneori mă întreb dacă ea – Ellie – dacă ea, știi... Vocea îi coboară.
Dacă vrea să mă vadă plecat.
Nu vorbește niciodată de iubita lui. De ce acum? Nu pot să cred
că trebuie să - i iau apărarea. Îi aliniez ghetele la ușă, ca să evit să mă
uit la el.
— Probabil s - a săturat să te vadă suferind. Ca noi toți, adaug eu.
Sunt sigură... sunt sigură că e la fel de înnebunită după tine ca
întotdeauna.
— Hm.
Mă privește scoțându - mi adidașii și golindu - mi conținutul
buzunarelor.
— Dar tu? întreabă, după un minut.
— Dar eu ce?
St. Clair î[i examinează ceasul.
— Perciuni. O să - l vezi luna viitoare.
Restabiliște... ce? Linia de hotar? Că e luat și că eu sunt promisă?
Numai că nu sunt. Nu chiar.
Dar nu pot să mă hotărăsc să - i spun asta, acum, că a pomenit de
Ellie.
— Da, abia aștept să - l revăd. E un tip haios, ți - ar plăcea de el. O
să mă duc să - l văd cântând cu trupa, de Crăciun. Toph e un tip mișto,
chiar ți - ar plăcea de el. Oh, am mai spus asta, nu - i așa? Dar ți - ar
plăcea. E chiar... haios.
Taci, Anna. Taci.
St. Clair își desface și - și încheie și - și desface cureaua de la ceas.
— Sunt frântă, zic eu.
Și ăsta e adevărul. Ca întotdeauna, conversația noastră m - a epuizat.
Mă strecor în pat și mă întreb ce - o să facă el. O să se întindă pe
podea? O să se întoarcă în camera lui? Dar el îăi pune ceasul pe biroul
meu și urcă în patul meu. Se întinde lângă mine. E deasupra păturilor,
iar eu sunt dedesubt. Suntem încă îmbrăcați, mai puțin încălțările, și
toată situația e mai mult decât penibilă.
Sare din pat. Sunt sigură că se pregătește să plece și nu știu dacă
să fiu ușurată sau dezamăgită, dar... el stinge lumina. În cameră e
întuneric beznă. El bâjbâie înapoi, spre patul meu și se ciocnește de el.
— Uff!
— Hei, vezi că - i un pat aici.
— Mersi de avertisment.
— Nicio problemă.
— E cam frig. Ai aerul condiționat pornit sau ceva de genul?
— E vântul. Fereastra mea nu se închide bine. Am îndesat un
prosop dedesubt, dar nu ajută prea mult.
El pipăie pe lângă pat și se urcă din nou.
— Au, zice el.
— Da?
— Cureaua. Ar fi prea aiurea dacă...?
Sunt recunoscătoare că nu mă poate vedea roșind.
— Bineînțeles că nu.
Și ascult plesnetul curelei de piele și cum e trasă afară din găicile
jeanșilor. O lasă încet pe podeaua de lemn.
— Mmm, zice el. Ar fi prea aiurea dacă...?
— Da.
— Ho, nu sări. Nu vorbesc despre pantaloni. Vreau numai sub
pătură. Curentul ăsta e oribil.
Se strecoară dedesubt, iar acum st\m întin[i unul lângă altul. În
îngustul meu pat. Ciudat, dar nu mi - am imaginat niciodată că prima
noapte în care o s\ dorm cu un tip o s\ fie, ei bine, chiar o noapte în
care o să dorm.
— Tot ce mai avem nevoie acum e Șaisprezece lumânări (În engleză Sixteen
Candles, film (1984) care a rulat și pe ecranele noastre cu numele O aniversare cu bucluc.) și un joc de
Adevăr sau Provocare.
El tușește.
— ... ce?
— Filmul, perversule. Mă gândeam doar că a trecut ceva vreme
de când n - am mai dormit o noapte cu prietenii.
O pauză.
— Oh.
— ...
— ...
— St. Clair?
— Da?
— Cotul tău îmi nenorocește spatele.
— Aoleu, scuze.
Se sucește, apoi se sucește iar, și iar, până când stăm amândoi
bine. Unul dintre picioarele lui se sprijină de al meu. În pofida celor
două straturi de pantaloni dintre noi, mă simt dezbrăcată și
vulnerabilă.
El se sucește iarăși, iar acum tot piciorul meu, și gamba și coapsa,
se sprijină de al lui. Îi miros părul. Mmm.
NU!
Înghit și asta e atât de zgomotos. El tușește iar. Încerc să nu mă
frichinesc. După un timp care pare a fi de câteva ore, dar cu siguranță
sunt doar câteva minute, respirația lui încetinește și corpul i se
relaxează.
În sfârșit încep să mă relaxez și eu. Vreau să - i țin minte mirosul
și atingerea pielii – unul dintre brațe, acum lângă al meu. Indiferent
ce se întâmplă, o să - mi amintesc de asta tot restul vieții.
Îi studiez profilul. Buzele, nasul, genele. E atât de frumos.
Vântul zgâlțâie geamurile și lumina bâzâie încetișor pe hol. El
doarme profund. De când nu s - a mai odihnit cum trebuie noaptea?
Mai e un junghi ce nu - mi dă pace în inima mea. De ce îmi pasă atât
de mult de el și de ce îmi doresc să nu - mi fi păsat? Cum poate cineva
să mă zăpăcească atât de tare tot timpul?
Ce - i asta? E dorință trupească? Sau e cu totul altceva? Și e oare
măcar posibil să simt în felul acesta pentru el fără ca simțămintele
astea să fie reciproce? El a zis că mă place. Da, a zis. Și chiar dacă era
beat, n - ar fi spus - o dacă nu era măcar un sâmbure de adevăr în asta.
Nu - i așa?
Să fiu a naibii dacă-mi dau seama.
Ca de fiecare dată când sunt cu el, totul e confuz. El se dă mai
aproape de mine, prin somn. Îi simt răsuflarea caldă pe gât. La naiba!
E atât de frumos, atât de perfect. Mă întreb dacă el... dacă eu...
O rază de lumină mă orbește, și - mi mijesc ochii, dezorientată.
Lumina zilei. Cifrele roșii ale deșteptătorului meu arată 11:27. Aha.
Am vrut eu să dorm până la ora asta? Ce zi e azi? Și apoi îi văd corpul
în pat, lângă mine. Și - aproape că - mi sare inima din piept.
Deci n - a fost un vis.
Gura lui e întredeschisă, iar așternuturile date la o parte. O mână
i se odihnește pe burtă. Tricoul i s - a ridicat și pot să - i văd
abdomenul.
Privirea îmi e hipnotizată.
Fir - aș a naibii. Tocmai m - am culcat cu St. Clair.
Fragment din romanul Anna și sărutul franțuzesc, Stephanie Perkins.
Traducere din limba engleză și note de Cristina Jinga.
Toate drepturile acestui fragment în limba română aparțin Editurii EPICA.
Anna and the French Kiss Copyright © 2010 Stephanie Perkins
Foarte dragut capitolul . Si coperta e foarte frumoasa. Imi place mai mult aceasta :X