Editura Herg Benet va participa între 22-26 noiembrie 2017 la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus București (Pavilionul Central RomExpo) cu un stand propriu (nivel 4.50, stand nr. 231, primul inel de la intrarea principală, pe culoarul Radio România). Vă așteptăm cu drag alături de autori, lansări de carte, noutățile cele mai fierbinți ale toamnei, colecții proaspete, o reducere generală de 20% pentru orice achiziție și multe surprize literare.

Noutățile literare cu care vă așteptăm la stand

Autori români:

Romanul “Orbi” de Petronela Rotar

Primul roman scris de Petronela Rotar, autoarea volumelor „O să mă știi de undeva”, “Alive”, “Efectul pervers” și “Sfârșitul nopții”. 
„Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!“, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.” (Ana Barton)
„Șarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul că ea tratează literatura ca pe o problemă personală. Una directă, intensă și presantă, care nu suferă amânare. Ea vine în literatură așa cum vii la confesor, la psiholog: aducând cu tine complicațiile cele mai intime și mai chinuitoare ale vieții tale personale, lucrând direct în materia lor dureroasă pentru a ajunge la vindecare. E deopotrivă o formă de curaj literar – și una de generozitate. O astfel de carte curajoasă și generoasă, vorbind despre abuz și violență și rezistența în fața lor, e și cea de față. Sunt sigur că va însemna ceva important – pentru victimele abuzurilor și cele ale literaturii, deopotrivă.” (Radu Vancu)

Romanul “Dresoarea” de Cristina Nemerovschi

Cea de-a cincisprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi este un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate. “Am scris despre traume, despre răni din trecut, despre vină, despre împăcarea cu ipostazele noastre mai vechi. Despre durere și asumare, despre confruntarea demonilor din interiorul nostru, cei mai neiertători demoni din lume. Am scris despre relațiile complicate din familiile întemeiate de oameni complicați, care iubesc dar care uneori nu știu s-o arate, sau nu pot. Dresoarea este, în mare, despre traumele copilăriei. Despre neasumare, despre depresie, despre foarte multă violență. Despre cum trecutul nu rămâne niciodată în urma noastră, ci îl purtăm mereu cu noi, și e nevoie de foarte multă forță pentru a nu te lăsa condiționat și îngenuncheat de el”, spune autoarea.
Ludmila, o tânără dresoare de lei și tigri din Ucraina, vine să lucreze la circul din București. Cu multe speranțe, dar și cu un trecut tulburat și apăsător, ea împrumută prenumele celebrei Lidia Jiga, a cărei poveste o fascinează.
În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.
Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.

Volumul „Jurnal de librar” de Anca Zaharia

„Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmpla la muncă pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând că publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat”, spune autoarea Anca Zaharia.
„Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei.” (Andreea Ban – Serial Readers)

Volumul „Bărbați pe tocuri” de Marcel Manea

„Când visezi cu ochii rimelați lucruri fantastice, înseamnă că te afli departe de miezul problemei. Mira van Horton dansa cu aspiratorul ca nimeni alta din istoria cinematografiei, întindea rufe la uscat dincolo de orice viziune regizorală, înhăța cu palmele tăbăcite fierul de călcat în confruntarea cu inepuizabila colecție de rochii şifonate, cămăşi apretate, bikini minusculi, boxeri de neam prost; obiecte vestimentare care nu lăsau niciun sâmbure de îndoială că aparțin clasei conducătoare. Doar plimbările cu bicicleta reuşeau să-i domolească frustrările. Ofta cu tristețe când ajungea prin zona comercială unde stăteau etalate fără pic de ruşine blănuri scumpe şi bijuterii rare. Printre necazurile cotidiene stăruia faptul că James Cameron nu-i acceptase cererea de prietenie pe Facebook.” (fragment „Bărbați pe tocuri”)

Romanul “Gâtsucit” de Cosmin Cârciova

“Îi luă geamantanul cu rotile și-l împinse pe culoar. Hoffie se lăsă purtat de val, lovindu-se cu șoldurile de pereții vagonului și înainte de a realiza ce se petrece fu îmbrâncit pe trepte, atacat de ploaia deasă, se prăbuși într-un șanț și ateriză într-o băltoacă cu noroi. Conform legilor matematice, așa cum le văzuse ciudatul târgoveț, Hoffie avusese noroc și ghinion în egală măsură. Coborâse în Lluvia de Muertos fără ca trenul să oprească acolo, nu avea niciun membru rupt, geamantanul era intact și în același timp aterizase în acea băltoacă și se murdărise ca un porc, udându-se până la piele. Pentru a merge cu povestea mai departe este necesar să explicăm cititorului de ce anume trenurile nu mai opreau în Lluvia de Muertos și din ce cauză se credea că acest orășel ar fi blestemat.” (fragment “Gâtsucit”)

Romanul “Celelalte Scrisori către Rita” de Kaos Moon

„Draga mea. Azi am înnoptat într-un hotel prost din București. Nu știi cât de mult îmi lipsești. Îmi vine să mă urc pe pereți. Îmi vine să mă arunc de la fereastră. Îmi vine să mănânc fără să mă opresc. Am luat tot din minibarul ăstora și nu m-am săturat. O să mă apuc să le mănânc perdelele, patul, tabloul de pe perete, televizorul și, când o să termin tot, o să mă mănânc și pe mine. O să încep cu picioarele, bazinul, sexul, pieptul, mâna stângă, o să las la urmă mâna asta dreaptă, până va scrie ultimul cuvânt, și acela să fie adio.” (fragment “Celelalte Scrisori către Rita”)

Romanul “Demoni” de Laura Nureldin

La împlinirea vârstei de 16 ani, Lisa Whelan primește un cadou care îi va schimba viața; acesta sosește într-o micuță cutie de catifea, însă cuprinde puterea unui întreg neam de vrăjitoare – strămoșii ei, de care nu aflase până atunci. Cel care o va iniția în arta vrăjitoriei este Yadiel, un demon enervant care și-a dedicat întreaga sa viață protejării familiei Lisei, chiar din vremurile în care s-au născut primele vrăjitoare Whelan, cu mii de ani în urmă. Totuși, noile puteri ale tinerei fete declanșează alte forțe, mult mai întunecate decât și-ar fi putut imagina vreodată…

Trilogia „Ultima vrăjitoare din Transilvania” de Cristina Nemerovschi

Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?

Romanul “Neamul Corbilor” de Lavinia Călina

După dispariția lui Nicol, Roxana încearcă să se apere de pericolele care pândesc la tot pasul, alături de noul ei grup de aliați și într-un cămin în care sentimentele de dragoste capătă noi și surprinzătoare sensuri. Însă viziunile sale devin din ce în ce mai puternice și mai greu de descifrat, iar o confruntare finală între Neamul Corbilor și celelalte Neamuri pare iminentă. Poate Roxana să readucă în tabăra sa speranța supraviețuirii, dejucând planurile finale ale Corbilor?



Autori străini:

Romanul “Dispariția din Silver Water”, de Haylen Beck, traducere de Flavius Ardelean

„Te va obliga să dai paginile mai departe, cuprins de suspansul neprevăzutului și al întorsăturilor de situație.“ (Library Journal)
„O carte remarcabilă, perfectă pentru fanii care își doresc ceva asemănător cu Lee Child și Lisa Gardner.“ (Booklist)
„O poveste tensionată, care în multe momente te va zgudui și te va prinde în cleștii ei fără să îți mai dea drumul.“ (Associated Press)
O femeie străbate statul american Arizona alături de copiii ei, încercând să scape dintr-o relație abuzivă. Undeva pe drum, este însă oprită de un șerif local ce se comportă straniu, lucrurile scapă repede de sub control, iar ea este reținută de poliție. Pe când ajunge în arestul orașului Silver Water, copiii ei s-au făcut nevăzuți, iar polițiștii încep să susțină că aceștia nici nu au existat. Dacă sunt într-adevăr dispăruți, sigur e din vina mamei lor…
Între timp, în partea cealaltă a țării, un bărbat aude știrile televizate insistent despre cazul celor doi copii dispăruți, care îi amintesc atât de bine de o întâmplare din trecutul lui. În timp ce căutarea copiilor intră pe ultima sută de metri, este și el atras în efortul tuturor de a-i găsi.

Romanul “Duetul nostru întunecat” de Victoria Schwab, traducere de Ana Mănescu

Este cartea finală a duologiei „Monștrii din Verity”.
„O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)
„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)
„Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)
Lumea se află în pragul distrugerii. Iar ei, la fel.
Lui Kate Harker nu îi este teamă de monștri. Îi vânează. Și se pricepe al naibii de bine la asta.
August Flynn și-a dorit cândva să fie uman. Dar are un rol de jucat. Și îl va juca, indiferent de consecințe.
Lupta a început.
Monștrii câștigă.
Kate va trebui să se reîntoarcă în Verity. August va trebui să îi permită să intre. Și un nou monstru așteaptă ‒ unul care se hrănește din haos și aduce la suprafață demonii interiori ai victimelor sale.
Ce va fi mai greu de supus: monstrul pe care îl înfruntă sau propriii lor monștri?

Romanul „Tu” de Caroline Kepnes, traducere de Anca Zaharia

„Un thriller excepțional, cu atitudine, fără jenă și cu o adevărată intuiție asupra naturii obsesiilor.“ (Sophie Hannah)
„Hipnotizant.“ (Stephen King)
„Un roman captivant pe de-a întregul.“ (Revista Closer)
Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit.
Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”.
Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se transformă în bărbatul visurilor lui Beck, totul în timp ce, pe tăcute, înlătură orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.

Romanul „Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus, traducere de Cristina Nemerovschi

“Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.
Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:
Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.
Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.
Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.
Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.
Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.
Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.
Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…
Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.



Iată care este programul evenimentelor:

Joi, 23 noiembrie:
– Ora 18.30: Lansarea romanului „Orbi” de Petronela Rotar. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
Vineri, 24 noiembrie:
– Ora 17.00: Lansarea romanului “Celelalte Scrisori către Rita” de Kaos Moon. Ceainăria Bernschutz, Nivel 3.20.
– Ora 18.00: Prezentarea romanului „Dispariția din Silver Water” de Haylen Beck. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 18.30: Prezentarea romanului „Duetul nostru întunecat” de Victoria Schwab. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 19.00: Lansarea romanului “Demoni” de Laura Nureldin. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
Sâmbătă, 25 noiembrie:
– Ora 12.00: Prezentarea romanului “Tu” de Caroline Kepnes. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 12.30: Lansarea cărții “Jurnal de librar” de Anca Zaharia. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 13.30: Prezentarea romanului „Grădina cu Fluturi” de Dot Hutchison. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 13.45: Prezentarea romanului „Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 14.00: Lansarea romanului „Dresoarea” de Cristina Nemerovschi. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 14.30: Lansarea trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” de Cristina Nemerovschi. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 15.00: Lansarea romanului „Neamul Corbilor. Vol. 3: Din negura timpului” de Lavinia Călina. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 16.30: Întâlnire cu Ana Barton: lectură din romanul „Jurământ de rătăcire” (reeditare 2017). Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 17.00: Lansarea romanului “Bărbați pe tocuri” de Marcel Manea. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.
– Ora 18.00: Lansarea romanului “Gâtsucit” de Cosmin Cârciova. Standul Editurii Herg Benet, nivel 4.50.

Evenimentele editurii Herg Benet în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest București, ediția 2017
În perioada 24-28 mai 2017 vă așteptăm la Bookfest, la standul propriu, nr. B25, Pavilion C2, Romexpo.

Vineri, 26 mai
18.30 – Prezentarea romanului “Anomalii”, de Sadie Turner și Colette Freedman
19.00 – Lansarea romanului “Regii timpului - Vol. 2: Eroare”, de Laura Nureldin

Sâmbătă, 27 mai
14.00 – Lansarea volumului de proză “Îndurabile”, de Andrei Crăciun
15.00 – Lansarea romanului “Divorțurile amanților”, de Corina Ozon
16.00 – Întâlnire cu autoarea Cristina Boncea
16.30 – Prezentarea romanului “Fata cea bună”, de Mary Kubica
16.45 – Prezentarea romanului “Inima mea și alte găuri negre”, de Jasmine Warga
17.00 – Lansarea romanului “Ultima vrăjitoare din Transilvania – Vol. 1: Contesa Aneke”, de Cristina Nemerovschi
17.30 – Lansarea romanului “Ultimul avanpost – Vol. 3: Renașterea”, de Lavinia Călina
18.00 – Lansarea romanului “#confuz”, de Alex Andronic

Duminică, 28 mai
12.30 – Prezentarea romanului “Bășica Lumii și a ne’Lumii”, de Flavius Ardelean
13.00 – Prezentarea romanului “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă”, de Becky Chambers
13.30 – Prezentarea romanului “Acest cântec neîmblânzit”, de Victoria Schwab
14.00 – Lansarea romanului “Felinarium”, de Andrei Crisant Duran
15.00 – Prezentarea romanului “Maria Magdalena”, de Ioana Duda

Primele traduceri ale editurii Herg Benet sunt disponibile pe site-ul acesteia și în libăriile partenere

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab, în traducerea lui Flavius Ardelean, și „Anomalii” de Colette Freedman și Sadie Turner, în traducerea Laurei Nureldin, au sosit de la tipar la jumătatea lunii aprilie și sunt disponibile pe site-ul editurii și în librăriile partenere.

Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

„O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)

„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)

„Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)

Citiți un fragment pe Pălărisme.ro.

În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

„O carte vibrantă” (Russel Brand)

„O aventură amețitoare” (Max Beesley)

„O poveste cu un ritm alert și captivant care confirmă că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali și unici.” (Randy Jackson)

Sâmbătă, 4 martie, Editura Herg Benet și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu. Evenimentul va avea loc de la ora 17, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38. 
Alături de autoare, vor vorbi despre carte Ana Barton și Cristian Pătrășconiu, iar moderator va fi Alexandru Voicescu.
Romanul „Moștenirea babei Stoltz – psihanaliza unei secretare de primărie” a apărut la Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, și este debutul scriitoarei Alina Pavelescu.

În mijlocul Bărăganului, viața are propriile reguli, căpătate de întreaga suflare a satului prin ani și ani de obiceiuri, mai mult sau mai puțin potrivite unui trai liniștit, așezat pe făgașul istoriei și al credinței. Însă când secretara primăriei se îndrăgostește, lucrurile nu pot rămâne la fel, desigur. Pornită pe un drum al schimbării, ea întâlnește pe bătrâna Stoltz, deținătoarea unui număr impresionant de acareturi ancestrale, ca orice babă la casa ei, dar și de miraculoase soluții pentru o întrebare fundamentală: ce rost poartă sufletul omului?

„Cartea de debut a Alinei Pavelescu transformă debutul într-o mai mult decât frumoasă realizare personală a autoarei. [...] Psihanaliza, autopsihanaliza e miezul acțiunii; deci, aparent, n-ar trebui să avem de-a face cu foarte multă acțiune, ci doar cu lungi, prea lungi dialoguri cu Sinele, în speranța unei prea bune îndreptări; să citești și să nu crezi – nimic din toate acestea! Ironia devine cu adevărat o armă de foc în mâinile scriitoarei Alina Pavelescu, autoironia vine și ea la pachet, dimpreună cu realismul mult prea bine concretizat în fapte pline de ridicol.” (Bookhub.ro)

„Visele oamenilor au oase de sticlă, atât de fragile, încât adeseori nici înşişi visătorii nu au curajul să şi le pipăie, atât de transparente, încât, atunci când le visezi, nu pe ele le vezi, ci doar pe tine prin ele. Dar hultanii, cei consacraţi şi cei în devenire, reuşesc întotdeauna să prăduiască visele altora. Le dau obsesiv târcoale, nu pentru că i-ar interesa cum arată scheletul transparent al viselor, nici pentru că, atunci când rămân singure, visele se aprind şi îşi strigă pe nume stăpânii rătăciţi, nici măcar dintr-o poftă sadică, fiindcă le-ar plăcea sunetul cristalin al osului de vis fărâmat, ci, pur şi simplu, pentru că orice carieră de hultan are nevoie de o cauză fondatoare. Chiar dacă n-au învăţat-o nicăieri – n-am auzit să existe vreo şcoală care dă doctorate în hultanism, asta e mai degrabă o vocaţie, hultanul e artist în felul lui – ei ştiu din instinct că la fundaţia oricărei opere din lumea noastră, fie şi a uneia mediocre, trebuie să îngropi un vis.”

*
Alina Pavelescu s-a născut pe la 19…, în mitologica mahala Giuleşti, unde mai trăieşte şi în zilele noastre. Ca profesie declarată, e arhivistă, adică o creatură suficient de exotică încât să i se poată ierta toate extravaganţele. În vieţile ei anterioare, a trecut prin diverse rătăciri, în urma cărora s-a ales cu un doctorat în ştiinţe politice, luat de la Paris. Din păcate, nevindecabil.
Sus-numita nu ştie dacă va reuşi vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpăţânată cititoare de literatură. Până în prezent, singurele sale încercări de a ieşi în spaţiul public cu literatura proprie au fost textele de pe blogul savonarolawho (de care între timp s-a plictisit). Nu posedă opere de sertar, preferă să le trăiască. Nu deţine averi personale, cu excepţia unui bărbat, a unui căţel şi a unei armate de pisici indiscrete.
Pentru edificare, listăm aici singurele asemănări dintre ea şi naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii şi obişnuieşte să gândească neîntrebată.

Editura Herg Benet și Cărturești vă invită vineri, 10 martie, la lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, a paisprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi. Evenimentul va avea loc de la ora 19, la ceainăria librăriei Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona, nr. 13).

Alături de autoare, despre roman vor vorbi scriitoarele Camelia Cavadia și Alina Pavelescu.

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

„Scrisă cu măiestrie, cartea captivează și emoționează de la început și până la sfârșit.” (serialreaders.com)

“O carte cu substanță, bine construită în jurul a ceea ce face mintea din oameni, plină de acțiune, de sentimente și suflete frumoase, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată mi-a oferit o puternică perspectivă asupra vieții și mi-a băgat în cap gândul că orice s-ar întâmpla, trebuie să ieșim învingători, să luptăm până la capăt, chiar dacă este o lumină la capătul tunelului sau nu. E ge-ni-a-lă!” (wearewomenofletters.wordpress.com)

“În Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, nu numai oamenii sunt personaje. Tulburările psihice capătă propria voce, fiind cumva maestrul păpușar. Spectacolul e un carusel în care fiecare dintre cei cinci tineri se schimonosește în fel și chip. Lupta cu traumele. Corpul și mintea incontrolabile. Halucinațiile. Coșmarurile. Furia. Teama. Stările-culori. Viața văzută prin vată. Șocul că ți s-a întîmplat tocmai ție. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată este un roman bine scris, amuzant și sfîșietor, emoționant și intens. Este cea mai umană carte a Cristinei Nemerovschi și, totodată, cea mai importantă.” (societatesicultura.ro)

„Un thriller psihologic senzational din care iti va fi foarte greu sa te deconectezi.” (iubescsacitesc.ro)

„Mi s-a părut cel mai intens și sensibil roman al Cristinei, o dovadă că poate scrie orice și despre orice, fără să-și piardă originalitatea.” (cititoriferoce.weebly.com)

 “O carte complexă care acoperă o largă paletă de teme, precum iubirea, moartea, destinul, suferința, arta, timpul, trăirile interioare, lupta pentru supraviețuire, depresia, anxietatea, prejudecățile și prietenia adevărată. Este o carte emoționantă și răvășitoare, o lecție de viață. Recomand cartea tuturor celor care vor să se descopere pe ei înșiși, celor în interiorul cărora s-a stricat ceva, celor care se luptă cu bolile descrise în acest roman, dar în ciuda acestora, știu cum să trăiască.” (twistinmysobriety-alexa.blogspot.ro)

„Romanul Cristinei Nemerovschi este, în același timp, o meditație despre pierdere, o poveste despre prietenie și dragoste nonposesivă, o pledoarie pentru asumarea serioasă și empatică a dezechilibrelor psihice (atât în dimensiunea lor întunecată, generatoare de consecințe periculoase social, cât și în dimensiunea lor catalitică pentru o călătorie spre căutarea autenticității sinelui) mai ales printre tineri, o pledoarie care sper să sensibilizeze cât mai mulți cititori și să contribuie la ecologizarea prejudecăților legate de afecțiunile psihiatrice.” (blog.libris.ro)

„Felul in care e scrisa, felul in care Cristina povesteste prin ochii Anei despre suferinta prin care trece o persoana cu anxietate este atat de descriptiv incat ai impresia ca traiesti si tu odata cu Ana starile ei. Ca esti acolo in poveste. Ca suferi odata cu ea. Ca te bucuri odata cu ea. Si asta este, zic eu meritul unui scriitor talentat. Sa transmita folosindu-se de cuvinte si dincolo de cuvinte, stari, emotii, sentimente.” (softblog.eu)

„Încă de la primele pagini m-am gândit la Muntele vrăjit și la Pădurea norvegiană, la Thomas Mann și la Haruki Murakami, doi autori care-mi sunt dragi sincer și ale căror cărți ar putea fi folosite uneori pentru a mă descrie pe mine, cu tot inexplicabilul și absurdul din mine. Și dincolo de tot ce poți spune obiectiv despre Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată e ceea ce ține de subiectiv: cartea asta m-a făcut să am curajul necesar să recunosc niște lucruri față de mine și față de cei apropiați.” (irrefutabilis.blogspot.ro)

Despre Cristina Nemerovschi: http://cristinanemerovschi.ro/cristina-nemerovschi

Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?

My opinion:

Trebuie să recunosc că am decis să citesc cartea asta doar pentru simplul fapt ca mi-a dat o alură de Ana Mănescu, în sensul că am citit descrierea chiar dacă coperta m-a acaparat din prima secundă în care am pus ochii pe ea. De ce mi-a dat un deja-vu al autoarei AnaMănescu?! Well...

Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?

Cine cunoaște cât de cât scrierile Anei, va spune că asta parcă e scrisă de mâna ei. :) Dar, din păcate, am făcut o greșeală. Tot ce am citit din Sfârșitul nopții nu se compară cu Quasar, alter.ego. sau Stresul dintre orgasme. Îi lipsește fineațea Anei de a exprima niște sentimente atât de puternice de parcă o zână te face să îți pierzi mințile în cel mai dulce mod posibil. Dar... Există și un dar. Cartea Petronelei Rotar este opusul a tot ce am sperat eu să găsesc și a totului pe care îl căutam de multă vreme. Scrisul ei e opusul care conține o duritate care nu se exprimă în limbaj vulgar, ci pur si simplu prin cuvintele cele mai obișnuite. Petronela reprezintă acel demon de care ai nevoie în viața ta fără ca să îl fi cerut, ci apare ca pur și simplu și e automat de partea ta. Greșeala mea nu constă în faptul că am decis să citesc această carte. Greșeala mea constă în faptul că am comparat cele două autoare si am avut așteptări în a o gasi pe una în cealaltă, când ele sunt atât de diferite și totodată complementare.

 

Sfârșitul nopții reprezintă o carte de povești scurte, având scopul ați deschide ochii despre lumea din jurul tău în cele mai obijnuite cazuri și întâmplări. Aș putea să o descriu într-un singur cuvânt: REALITATE. Cred că este cea mai realistică carte pe care am citit-o anu asta și pe care o s-o citesc. E impresionant cum autoarea reușește să îți expună niște lecții de viață pe o simplă pagină de hârtie, într-un număr puțin de pagini. Parcă e diabolic, inuman și perfect în același timp. De parcă o poveste de viață a fost impregnată în acea filă cu scopul de a te deschide pe tine și de a-ti deschide toate simțurile, intensificându-le până te aduc la o stare de maximă conștientizare. Am avut câteva povești care m-au dărămat și în care mi-am regăsit familia, nu doar pe mine ca și personalitate. Așa că nu știu despre voi, dar când te regăsești printre rândurile și cuvintele unei cărți, cartea aia devine o parte din tine, pe care te gândești serios dacă să o împarți cu lumea din jurul tău: vreau sau nu să mp descopere și pe mine implicit oamenii în aceea carte, sau își vor da seama și de partea nevăzută prezentă în carte, care o reprezint eu?!

E prima carte pe care o experimentez de la această autoare și pot să spun cu maximă încredere că nu m-a dezamagit. A devenit una dintre autorii români pe care simt nevoie să îi descopăr în continuare și care merită să fie citiți de către toată România asta adolescentină. Și chiar peste hotare. Chiar dacă nu am știut până acuma, Petronela Rotar reprezintă și ea linia de forță a scriitoarealor din editura Herg Benet și cea a literaturii române contemporane. Și sunt sigură că această listă a mea, pentru că mă refer strict la lista mea, o să se mărească pe parcursul descoperirilor mele.

Sfârșitul nopții, pe lângă faptul că are o copertă superbă și merită să troneze în biblioteca ta, are un conținut care te va zdruncina cu realitatea pe care o emană, fiindu-ți imposibil să nu o deschizi, darămite să nu te îndrăgostești de ea.

Cartea are 170 de pagini, copertă paperback și poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Herg Benet/Libris/ Diverta

An aparitie: 2013
Autor: Telespan
Categoria: Literatura Romana
Editie: Necartonata
Editura: Herg Benet
Format: 200X130
Nr. pagini: 384

Adrian Green este un homosexual roman care se muta la Londra pentru ca… e obosit. Desi nu prea mai are chef de munca, isi gaseste, totusi, un job: administrator de cimitir. Pe masura ce interactioneaza cu diversi clienti, vii sau morti, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate cruda, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spatiul in care Green isi da seama ca fericirea sta in acceptarea adevarului propriu, si nu in ochii celor din jur.

“Singurul sfat pe care eu pot sa il dau cu inima impacata este: Dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul n-a facut rau nimanui! Esti trist? Culca-te! Esti nervos? Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te, poate ai noroc si mori in somn!”

Odata ce treci peste “urbanismul” limbajului si disectiile intalnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul iti propune un personaj care isi imbratiseaza cu curaj imperfectiunile, si le intelege si accepta, si care navigheaza cu mult umor intr-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Birladeanu)

Desi am citit recent multe carti bune, nu mi s-a mai intamplat de cativa ani sa ma arunce una din ele atat de puternic intr-un film anume, cum a facut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)

Singurul mesaj pe care il am pentru tine e urmatorul: Nu imi doresc sa te invat nimic, dar imi doresc sa iti placa ce am scris. Ceea ce ai acum in mana e o carte pe care ai fi putut sa o scrii si tu. E o carte scrisa simplu, fara pretentii, pentru ca eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagina si vei vedea ca tot ce fac eu in primele randuri faci si tu in fiecare zi. Relaxeaza-te, finalul e mereu acelasi! (Autorul)

Herg Benet/ Libris/ Diverta

An aparitie: 2016
Autor: Corina Ozon
Categoria: Literatura Romana
Colectie: Blog 'n' Roll
Editie: Necartonata
Editura: Herg Benet
Format: 200x130
Nr. pagini: 185

„Cuvintele Corinei Ozon nu iarta. Apasa, din nou si din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, si te obliga sa traiesti fiecare pas alaturi de amintirile si de starile care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori incercam sa le ignoram pentru a ne apara si pentru a putea merge mai departe. Asta reuseste Corina Ozon: sa fie langa tine cu dulcele si cu amarul, cu clipele de fericire si de adanca tristete, cu inceputul si cu sfarsitul. in definitiv, povesteste insasi Viata.“ (Alexandru Voicescu, scriitor)

„Oare de ce, atunci cand ne regasim, suntem napaditi de regrete!? Cum este posibil sa ne intalnim sufletul pereche, sa-l lasam apoi sa plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnati la eterna reintoarcere, la Uroboros!? intrebari clocotitoare de viata, un volum al regasirii de sine intr-o lume a adaptarii dificile, a ritmului tot mai alert, in care reperele se estompeaza. Iubirea si suferinta par a fi una si aceeasi stare traita, dar mai ales simtita. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile si fugi, la capatul carora de multe ori ne asteapta fericirea imbratisarii calde.“ (Cristian Munteanu, psiholog)

Fragment din roman:
„A deschis ochii si a izbucnit in plans. Ajunsese la orgasm masturbandu-se, si viata i se parea mereu inutila de cate ori facea asta. Nu era drept sa se autosatisfaca, atat timp cat existau barbati pe planeta. S-a prelins incet in cada, pana cand apa i-a ajuns la barbie. Acum, si-a zis. Si-a scufundat capul si a ramas asa cateva secunde. Isi vedea sub apa corpul intins si picioarele lipite cuminte. Cand nu a mai putut tine aerul in plamani, i-a dat drumul incet. In jurul ei s-au raspandit bule care ii veneau in ochii deschisi. Rezerva de aer se terminase. Inca un pic si gata. Suvitele de par pluteau in jurul ei ca niste serpi. A inchis pleoapele si a vazut puncte colorate, la fel cum vedea in aparatul de la examenul oftalmologic. Cand medicul o intreba in ce casuta vezi punctul rosu? Simtea cum se sufoca si a deschis gura. Apa a navalit ca un suvoi pana in stomac. A inceput sa dea din maini haotic. Voia sa se ridice si aluneca pe fundul cazii. Incerca sa gaseasca marginile si nu putea. Nu mai avea niciun reper. Tot ce vedea era un vartej verde care se inchidea tot mai mult la culoare. Nu ai curaj! Continua sa se zbata si a atins cu mana dreapta peretele de faianta. S-a lipit de el ca o ventuza. In clipa aceea, a auzit clar strigatul mamei sale: Sofiaaa! S-a agatat cu disperare de faianta alunecoasa de la aburi si s-a ridicat in fund. Lumina din baie i s-a parut orbitoare si, pentru cateva clipe, nu a vazut clar. S-a speriat si a cautat prosopul. Cand s-a sters la ochi, a auzit telefonul mobil sunand din camera. Dupa melodie, stia ca o suna mama ei. A iesit din cada ametita si tusind; nu vedea clar, ci doar stelute galbene care pulsau.„

Editura Herg Benet va participa în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67).

Programul evenimentelor (care se vor desfășura la standul propriu – nr. 221, nivel 4.50) este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

– ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

– ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda

– ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon

– ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

– ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea

– ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu

– ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

– ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean

– ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

– ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran

– ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea

Sursa: Herg Benet blog

Herg Benet

Data apariției: octombrie 2016
Număr de pagini: 208
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Radical din 7

Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.

„Aceasta este o carte. Nu vă luați după spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu cărți. Aceasta este o carte pe care o veți iubi, asta după ce veți trece prin a vă plăcea foarte mult, a nu o putea lăsa din mână, a intra în panică atunci când n-o găsiți pe noptieră, pe masă ori în geantă, a cita din ea, a zâmbi la amintirea anumitor pasaje și alte manifestări ale îndrăgostirii la prima vedere. O veți iubi, vă va obseda și o veți și visa. Nu așa se manifestă o iubire omenească adevărată?“

Ana Barton

„Citește-o numai după ce ți-ai scos masca pe care o porți prin lume. Dacă ești printre norocoșii cărora le vorbește pe limba lor, cartea asta s-ar putea să te învețe să arzi, așadar să te salveze.“

Cristina Nemerovschi

Herg Benet/Libris/ Diverta

Data apariției: aprilie 2016
Număr de pagini: 272

Format:13×20 cm

Tip copertă: broșată

Colecție: Radical din 7

Intr-un fel, ii sunt recunoscatoare. Daca nu era el, sa-mi zica „Tu nici n-ai nevoie sa te pregatesti cu un profesor, ca sa intri, tu te-ai pregatit cu ma-ta si cu tac-tu gratis timp de doispe ani, o sa intri prima, iti fac aia si cununa de lauri inca de la admitere“, poate ca nu as fi avut curaj sa dau la teatru. Credeam ca nu sunt suficient de buna, ca talentul nu ajunge. Dar el m-a facut, pentru prima data in viata, sa m-arunc cu capu-nainte. Ce-aveam sa pierd, un an pe bara, pana la urmatoarea admitere? Dar cati ani pierde un om, daca ar fi sa adunam momentele alea cretine in care-si risipeste timpul cu regretele? M-am dus si-am intrat. Acum, sunt o actrita imbunatatibila, daca e sa fim sinceri, insa, pentru ca in generatia mea e cam jale, sunt considerata o actrita foarte buna. Rahat. Mai e mult pana departe, in cazul in care apuc departele ala.

„La prima vedere, Jurământ de rătăcire pare un bildungsroman. Numai că devenirea stagnează într-un timp zero, transformându-l, mai degrabă, într-un antibildungsroman.

 Căderea eroinei vine odată cu izgonirea din paradisul primei copilării, iar asta o închide într-un şir de matrioșka identice cu sine, avataruri ale aceleiaşi dezrădăcinări.”

Herg Benet/ Libris/ Diverta

Anul apariţiei: noiembrie 2011
Număr de pagini: 202
Tip copertă: broşată
Format: 13×20 cm

Colecţie: Radical din 8

Şantajul este un roman complex, care poate fi parcurs pe mai multe niveluri de lectură. Aspectul cel mai uşor sesizabil este acela al cărţii de vacanţă: o femeie tînără şi frumoasă este abordată şi sedusă de un bărbat experimentat. În paralel cu firul principal, îşi fac locul marile teme existenţiale: Ce este viaţa? Cine ne stabileşte traseul existenţial? Există sau nu există Dumnezeu? Ce înseamnă arta? Cum se scrie o carte? Care sînt strategiile pentru a crea o operă valabilă? Dar pentru a o vinde? Cum trebuie să întîmpinăm naşterea unui copil cu handicap? Avem dreptul moral de-a comite avortul, pentru a evita venirea pe lume a unui copil bolnav de sindromul Down? Care e condiţia femeii în ziua de azi? Cum poate femeia să-şi ocupe adevărata poziţie de forţă în societate?

Din postura unui banal episod de şantaj sentimental, romanul se deschide treptat către marile întrebări şi sfidări ale existenţei contemporane.