Pornim într-o nouă aventură, alături de 5 tineri pe care am ajuns să îi iubim, învățând să fim divergenți și să ne răzvrătim, să fim curajoși, să facem alegerile care ne definesc, implicându-ne în luptă, ca insurgenți, îndoindu-ne de noi, dar luptând pentru ceea ce e bine și corect. Tris, Four, Caleb, Peter și Cristina părăsesc Chicago și descoperă cât de mare este cu adevărat lumea. Sistemul facțiunilor aplicat în Chicago a dat greș și orașul lor se află acum la un pas de un război civil între cei fără facțiune și Loiali, război care amenință să îl distrugă definitiv.
De cealaltă parte a baricadei (un scut, la propriu) aflăm că totul nu este decât o mare tablă de șah, în care pionii îndeplinesc voia maestrului, cel care ține frâiele și controlează totul. Adevăratul război e pe cale să înceapă, un război în care adevărul este distorsionat și cu greu poți vedea prin țesătura de minciuni și iluzii, iar Tris este epicentrul.
„Sunt Divergent și nu pot fi controlat.”
Citatul, deși apare în primul film, descrie cel mai bine toată această poveste și lumea imaginată de Veronica Roth și reinterpretată în această ecranizare uimitoare, o lume marcată de forțe manipulatoare, lipsită de dreptul de a face alegeri, de a decide pentru ea însăși și obligată să joace după regulile impuse.
Ceea ce m-a surprins foarte tare încă de la început în film, a fost partea care ține de tehnologie. Armele, aparatele de teste și cercetare, uniformele și mijloacele de transport, chiar și cele mai rudimentare forme de tehnologie sunt extrem de avansate pe lângă tehnologia realității noastre.
M-a uimit faptul că unele personaje, inteligente, curajoase, cu personalități puternice, s-au lăsat atât de ușor manipulate, după tot ceea ce au trăit. Mă așteptam la mai mult din partea lor, să dea dovadă de mai multă tărie de caracter, să fie Toma Necredinciosul până-n pânzele albe, dar măcar s-au scos ulterior.
Nu știu cum să apreciez finalul, fiindcă nu mi-a transmis foarte multe, însă probabil că următorul film îmi va distruge sufletul, ca să compenseze. Prevăd eu asta. Experiment este un film dus mult în zona de Science Fiction, cu acțiune, care nu m-a plictisit deloc. Mi-a plăcut naturalețea personajelor, deși am urât felul în care încercau să le schimbe identitățile prin albul ăla de-a dreptul odios și am apreciat revenirea la negru. Negrul înseamnă Neînfricat și Divergent și curajos și toate lucrurile care îi fac pe Tris și pe Four să fie așa cum sunt, să lupte pentru ceea ce e corect.
