Leda/ Libris/ Diverta

An aparitie: 2016
Autor: Taylor Jenkins Reid
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Leda Edge
Editie: Necartonata
Editura: LEDA
Format: 200x130
Nr. pagini: 334
Traducator: Ioana Filat

La douazeci si noua de ani, Hannah Martin inca nu stie ce vrea sa faca in viata. De cand a terminat colegiul, a locuit in sase orase diferite si a avut nenumarate slujbe banale, dar, dupa o relatie dezastruoasa, decide sa se intoarca in Los Angeles, orasul ei natal. Pentru a sarbatori prima seara in L.A., cea mai buna prietena a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se intalneste cu iubitul ei din liceu, Ethan. 

La miezul noptii, Gabby o intreaba pe Hannah daca e gata sa plece. Ethan se ofera sa o duca el acasa daca vrea sa mai ramana. Hannah ezita. Ce se intampla daca pleaca cu Gabby? Ce se intampla daca pleaca cu Ethan?

Si astfel, Hannah traieste efectele fiecarei decizii, in doua universuri paralele, in doua povesti succesive, surprinzator de diferite si cu consecinte importante pentru Hannah si oamenii de langa ea. Asadar, totul e sortit sa se intample? Cat de mult din viata noastra este determinat de sansa? Si, lucrul cel mai important: exista suflete-pereche? Hannah crede ca da. Si, in ambele lumi, e convinsa ca l-a gasit pe al ei.

Fragment din roman:

“Am incercat trei teste de sarcina in toaleta farmaciei CVS de pe strada lui Gabby. As fi putut s-o las pe Charlemagne in masina, insa mi s-a parut prea groaznic, chiar si dac-as fi lasat geamurile crapate, asa ca am varat-o in rucsac si am luat-o cu mine. A schelalait de vreo doua ori in baie, insa nimeni n-a parut sa se sinchiseasca.
Toate trei testele au iesit pozitiv. Si n-am fost catusi de putin surprinsa.
Acum e aproape noua seara si trag in fata casei lui Gabby. Probabil a auzit masina, pentru ca se uita pe fereastra. Cand o vad, rad. Parc-ar fi o cotoroanta. Aproape ca ma astept sa strige la mine: „Ce-i cu harmalaia asta?"
Cand deschid usa casei, cu Charlemagne dupa mine in lesa, Gabby e acolo sa ma intampine. Chiar ma simt prost, apropo. Ma simt prost ca am venit acasa la Mark cu un caine. Stiu ca are alergie, insa asta nu ma opreste. Doar ca n-am putut sa raman la Ethan. Si n-am putut s-o abandonez nici pe Charlemagne. Si asa se explica.
- Ti-ai luat masina? ma intreaba Gabby.
E in pijama.
- Unde-i Mark? o intreb.
Charlemagne e in spate. Nu cred c-o vede Gabby.
- Lucreaza iar pana tarziu, spune Gabby.
- Am noutati, ii zic.
- Stiu, ti-ai luat masina.
- Ei, da, mai am niste noutati.
Charlemagne latra si Gabby se uita la mine chioras.
- O trag pe Charlemagne in fata
- Ti-ai luat caine?
- Am adoptat-o, ii zic. Imi pare foarte rau.
- Ai adoptat un caine?
- Pot sa stau la voi doar in seara asta? I-am luat lui Mark o groaza de pastile antialergice.
Scot cele cinci cutii cu medicamente pe care le-am luat de la raionul de antihistaminice fara reteta.”

Leda/ Diverta/ Libris

An aparitie: 2016
Autor: Taylor Jenkins Reid
Categoria: Literatura Universal
Colectie: Leda Edge
Editie: Necartonata
Editura: LEDA
Format: 200x130
Nr. pagini: 334
Traducator: Ioana Filat

La douazeci si noua de ani, Hannah Martin inca nu stie ce vrea sa faca in viata. De cand a terminat colegiul, a locuit in sase orase diferite si a avut nenumarate slujbe banale, dar, dupa o relatie dezastruoasa, decide sa se intoarca in Los Angeles, orasul ei natal. Pentru a sarbatori prima seara in L.A., cea mai buna prietena a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se intalneste cu iubitul ei din liceu, Ethan. La miezul noptii, Gabby o intreaba pe Hannah daca e gata sa plece. Ethan se ofera sa o duca el acasa daca vrea sa mai ramana. Hannah ezita. Ce se intampla daca pleaca cu Gabby? Ce se intampla daca pleaca cu Ethan?

Si astfel, Hannah traieste efectele fiecarei decizii, in doua universuri paralele, in doua povesti succesive, surprinzator de diferite si cu consecinte importante pentru Hannah si oamenii de langa ea. Asadar, totul e sortit sa se intample? Cat de mult din viata noastra este determinat de sansa? Si, lucrul cel mai important: exista suflete-pereche? Hannah crede ca da. Si, in ambele lumi, e convinsa ca l-a gasit pe al ei.

Fragment din roman:

“Am incercat trei teste de sarcina in toaleta farmaciei CVS de pe strada lui Gabby. As fi putut s-o las pe Charlemagne in masina, insa mi s-a parut prea groaznic, chiar si dac-as fi lasat geamurile crapate, asa ca am varat-o in rucsac si am luat-o cu mine. A schelalait de vreo doua ori in baie, insa nimeni n-a parut sa se sinchiseasca.

Toate trei testele au iesit pozitiv. Si n-am fost catusi de putin surprinsa.

Acum e aproape noua seara si trag in fata casei lui Gabby. Probabil a auzit masina, pentru ca se uita pe fereastra. Cand o vad, rad. Parc-ar fi o cotoroanta. Aproape ca ma astept sa strige la mine: „Ce-i cu harmalaia asta?"

Cand deschid usa casei, cu Charlemagne dupa mine in lesa, Gabby e acolo sa ma intampine. Chiar ma simt prost, apropo. Ma simt prost ca am venit acasa la Mark cu un caine. Stiu ca are alergie, insa asta nu ma opreste. Doar ca n-am putut sa raman la Ethan. Si n-am putut s-o abandonez nici pe Charlemagne. Si asa se explica.

- Ti-ai luat masina? ma intreaba Gabby.

E in pijama.

- Unde-i Mark? o intreb. 

Charlemagne e in spate. Nu cred c-o vede Gabby.

- Lucreaza iar pana tarziu, spune Gabby.

- Am noutati, ii zic.

- Stiu, ti-ai luat masina.

- Ei, da, mai am niste noutati.

Charlemagne latra si Gabby se uita la mine chioras.

- O trag pe Charlemagne in fata

- Ti-ai luat caine?

- Am adoptat-o, ii zic. Imi pare foarte rau.

- Ai adoptat un caine?

- Pot sa stau la voi doar in seara asta? I-am luat lui Mark o groaza de pastile antialergice.

Scot cele cinci cutii cu medicamente pe care le-am luat de la raionul de antihistaminice fara reteta.”

Leda/ Libris/ Diverta

An aparitie: 2016
Autor: Renee Collins
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Leda Edge
Editie: Necartonata
Editura: LEDA
Format: 200x130
Nr. pagini: 318
Traducator: Alexandra Limoncu

Cluburi rurale si petreceri in gradina. Ultimul lucru pe care si-l doreste Cassandra e sa petreaca vacanta dinaintea ultimului an de liceu izolata intr-un orasel plin de snobi din Massachusetts, pe tarmul oceanului. Cass tanjeste dupa dramatism si aventura, lucruri greu de gasit in acel loc, unde se simte prinsa ca intr-o capcana.

Dar cand un strain incantator apare pe plaja privata a familiei ei, sustinand ca este proprietatea lui - si ca sunt in anul 1925 -, Cass este atrasa intr-un mister vechi de aproape o suta de ani. In vreme ce cauta raspunsuri in prezent, Cass descopera un adevar care pune viata lui Lawrence in pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, daca nu va mai trai pana maine.

Disperata sa-l salveze pe baiatul care inseamna totul pentru ea, Cassandra trebuie sa gaseasca o cale de a schimba istoria… sau sa riste sa-l piarda pe Lawrence pentru totdeauna.

Fragment din roman:

„Efectul fluturelui. Dupa trei ore de cautari disperate pe Internet, acesta este raspunsul pe care-l pot da. Ideea ca un eveniment neinsemnat poate provoca in timp un uragan. Cand Lawrence a ales sa se intalneasca cu mine in loc sa mearga cu prietenul sau, asta a dus la accidentul si la moartea lui Billy Howard, ceea ce la randul sau a dus la eliminarea intregii lui descendente, adica, incepand de ieri, Travis Howard a incetat sa existe. Nici macar nu s-a nascut. Oricum ar fi, a disparut. Si este vina mea. Lawrence trebuia sa fie cu Billy, care ar fi trait, s-ar fi casatorit, ar fi avut copii, care i-ar fi dat nastere lui Travis Howard. Trebuia sa ma fi gandit mai devreme la asta. Am vazut suficiente filme SF ca sa-mi dau seama ca exista urmari atunci cand te joci cu timpul. Continuumul spatiu-timp e o chestie fragila. Exista consecinte pana si in urma unei schimbari minore neplanificate.

Ma intind in pat, dar somnul ma ocoleste. Nici nu poate fi altfel cu toata zapaceala din capul meu. Am sterpelit pana si o pastila de Xanax de la mama, deoarece imi era frica sa nu am o cadere nervoasa. Numai ca medicamentul mi-a incetinit pulsul, nu si gandurile.

Ma rasucesc pe o parte si urmaresc cifrele rosii afisate de ceasul meu desteptator, stralucind in intuneric ca niste ochi - 2:48. Ma intorc din nou pe spate. Macar tavanul nu-mi provoaca un stres mai mare daca ma uit la el. Incerc sa-mi limpezesc mintea si sa ma relaxez. Dar nu pot sa ma ascund de ganduri. Marsaluiesc prin capul meu ca o armata incrancenata.

Ma napadesc lacrimile. Am tinut-o asa toata noaptea. Lacrimi de jale pentru Travis. N-am avut ocazia sa-l cunosc atat de bine, dar mi-a placut de el."

Leda/ Libris/ Diverta

An aparitie: 2016
Autor: Jaclyn Moriarty
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Leda Edge
Editie: Necartonata
Editura: LEDA
Format: 200x130
Nr. pagini: 430
Traducator: Oana Chitu

Madeleine şi mama ei au evadat din fosta lor viaţă, în nişte împrejurări misterioase, şi s-au stabilit într-un colţ ploios din Cambridge, Anglia (în lumea noastră). Pe de altă parte, Elliot îşi caută tatăl, dispărut în noaptea în care unchiul său a fost găsit mort. În Bonfire (în Regatul Cello), umblă vorba că tatăl lui Elliot şi-a omorât fratele şi a fugit de-acasă cu profesoara de fizică. Dar Elliot refuză să creadă tot ce se spune şi este hotărât să-şi găsească tatăl şi să descopere adevărul.

Pe măsură ce Madeleine şi Elliot se apropie tot mai mult de dezlegarea misterelor, încep să schimbe mesaje între ei, dintr-o lume într-alta – printr-o fisură întâmplătoare ivită după multe secole, un portal deschis într-un aparat de taxat dintr-o parcare. Dar de ambele părţi ale fisurii se desfăşoară mistere şi mai mari: fenomene atmosferice periculoase numite „furtuni de culori”; o ciudată fascinaţie pentru Isaac Newton; mitul Copilei-Fluture, a cărei apariţie ar putea pune capăt secetei din Cello; şi nişte sărutări neaşteptate…

„Isteaţă, neobişnuită, excentrică şi amuzantă, cu o profundă notă de melancolie. ” School Library Journal

„Un ritm captivant, personaje explozive şi un umor năstruşnic care va atrage imediat adolescenţii – mulţi dintre ei îşi vor dori asemenea aventuri nebune şi prietenii de nezdruncinat.” Booklist

„Bizară, fermecătoare şi tristă… Dar cine poate rezista umorului muşcător al lui Moriarty?” Kirkus Reviews

Fragment din volum:

“Fata se uita la palme si vazu o amintire in interiorul altei amintiri.
Amintirea din exterior era despre ea insasi, stand sub merii din Grantchester, mancand biscuiti cu gem si frisca si vorbind cu Jack si cu Belle.
In interiorul acestei amintiri era tot ea, pierzandu-si controlul asupra skateboardului: in fata se intindea o o sosea, iar tatal ei o privea de pe marginea drumului.
Dar care era rostul acelei amintiri?
Sa-i aduca aminte ca inainte isi petrecuse veri intregi la Genova? Ca zburase pe dealuri in jos si provocase accidente?
Ca tatal ei o privise si o asteptase, asigurandu-se ca e bine!
Isi cobori palmele pe langa trup si isi dadu seama ce insemna amintirea.
Liniile pe care le trasase tatal ei in aer, cu pumnii, acelea despre care ea zisese in gluma ca incercau sa arate cat mai are de gand sa-si lase barba sa creasca.
El voise sa-i aduca aminte de cuvintele pe care i le spunea de fiecare data cand ea pleca de acasa: „Trebuie sa ne mai gandim si la altii in afara de noi insine, Madeleine", zicea el, si atunci isi trecea mainile pe deasupra trupului. „Sa traim pentru altii, nu doar pentru noi insine."
Se daduse cu skateboardul la vale pe strada aia, fara sa se gandeasca. Ar fi putut sa moara chiar ea, dar, inca mai rau de-atat, ar fi putut sa omoare pe cineva. Masinile virasera, se ciocnisera si iesisera de pe drum.
„Daca nu inveti asta, oamenii vor renunta la tine", zicea tatal ei. „Nu primesti prea multe sanse."
Ce voise el sa spuna, de fapt, era: „Eu voi renunta la tine intr-o zi.”"

Synopsis: The circus arrives without warning. No announcements precede it, no paper notices plastered on lampposts and billboards. It is simply there, when yesterday it was not. 

Within these nocturnal black-and-white striped tents awaits an utterly unique, a feast for the senses, where one can get lost in a maze of clouds, meander through a lush garden made of ice, stare in wonderment as the tattooed contortionist folds herself into a small glass box, and become deliciously tipsy from the scents of caramel and cinnamon that waft through the air.

Welcome to Le Cirque des Rêves.

Beyond the smoke and mirrors, however, a fierce competition is under way--a contest between two young illusionists, Celia and Marco, who have been trained since childhood to compete in a "game" to which they have been irrevocably bound by their mercurial masters. Unbeknownst to the players, this is a game in which only one can be left standing, and the circus is but the stage for a remarkable battle of imagination and will.

As the circus travels around the world, the feats of magic gain fantastical new heights with every stop. The game is well under way and the lives of all those involved--the eccentric circus owner, the elusive contortionist, the mystical fortune-teller, and a pair of red-headed twins born backstage among them--are swept up in a wake of spells and charms.

But when Celia discovers that Marco is her adversary, they begin to think of the game not as a competition but as a wonderful collaboration. With no knowledge of how the game must end, they innocently tumble headfirst into love. A deep, passionate, and magical love that makes the lights flicker and the room grow warm whenever they so much as brush hands.

Their masters still pull the strings, however, and this unforeseen occurrence forces them to intervene with dangerous consequences, leaving the lives of everyone from the performers to the patrons hanging in the balance.

Both playful and seductive, The Night Circus, Erin Morgenstern's spell-casting debut, is a mesmerizing love story for the ages.

Rating: 4/5

Genres: Fantasy, Young Adult, Romance

ADD TO GOODREADS 

My thoughts:

“The circus arrives without warning. No announcements precede it. It is simply there, when yesterday it was not.”

This book is bewitching. Enrapturing. Magical. It wraps you into its beautiful prose, unraveling a dream-like narrative that tugs on your heartstrings. You're left wide eyed and yearning for more, even though the wonder of the circus is perennial.

The slow-burning built of The Night Circus is what initially threw me off; I expected full-on battles of wizardry and majestic illusion. Instead, I got mesmerizing subtleties of love speckled with war, of seduction and manipulation that simultaneously sizzle with fate's irony. And despite the need for more action, I was gradually hooked by the lovely words and clever storytelling until I realized I did not want to let go of the book anymore.

“We lead strange lives, chasing our dreams around from place to place.”

In a magical duel that is governed by unknown rules, Celia and Marco are pitted against each other and the revenue of their illusions is Le Cirque des Reves and their spectators are the entire world. As a pair, these two are exquisitely refreshing. They do not shy away from manipulation, achieving Machiavellian traits around the edges, but their passion and intensity often allow for glimpses of the humanity that still resides in their hearts. Celia -- beautiful, calculated, a natural illusionist. Marco -- handsome, ambitious, a hardworking scholar. Two sides of the same coin, trapped in a dance of romance and death.

“I am tired of trying to hold things together that cannot be held. Trying to control what cannot be controlled. I am tired of denying myself what I want for fear of breaking things I cannot fix. They will break no matter what we do.”

What was immensely enjoyable was their clever moves on an endless board. Precisely because of this, because of them, the circus felt a different and solitary entity altogether. It was not simply a stage; it was a world. And they built it up and up in a wondrous manner, whimsical and enchanting and I could not help than simply feel bewitched by the attention to detail and sheer innovation at some renderings.

“People see what they wish to see. And in most cases, what they are told that they see.”

But props are also due for the author, of course, especially in the imagery department. Masterful storytelling, to the point that you are deeply immersed into black-and-white striped tents, eating chocolate popcorn and watching Tsukiko's performance. The slow pace goes hand in hand with the world building (if it might be called that) of the circus.

The game, on the other hand, is a different matter. Sometimes the flawless tapestry of illusion unthreads and the dreams make way for reality in a disconcerting, hurtful manner. Quite sad to see, taking into consideration it also affects some characters for whom you are most likely to form an attachment. It just all goes to show how incredibly balanced a life must be, not merely magic, or merely non-magic, or just black and white, but magic and reality and black and white and shades of crimson.

Every single character is distinctly portrayed and most win you over in no time. The eccentric Chandresh, the lovely Burgess sisters, the elegant Tante Padva, the innovative Mr. Barris. Surprisingly, I was quite fond of Alexander as well. Mysterious Tsukiko, not-so-special Bailey, lonely Isobel and kind Herr Thiessen are other great additions. But heartwarming feelings were augmented whenever Poppet and Widget were around; they are something else; they are the circus in a sense and perhaps that's why they are so incredible.

One thing I tremendously appreciated was how central time itself, kronos, felt. From the puppeteers that started it all and have a curious bond with the flow of time (Hector and Alexander), to the alternative time parallels that embellish the narrative and how the game spans years and years, all elements within the circus are in sync. The clock, the birth of the twins, the characters' frozen aging, Isobel's appearance, Bailey, to name just a few. The complexity astounds me, making the novel timeless.

And last, but not least, the ending in is bittersweet perfection. That is all.

“You may tell a tale that takes up residence in someone's soul, becomes their blood and self and purpose. That tale will move them and drive them and who knows that they might do because of it, because of your words. That is your role, your gift.”

The Night Circus is well worth the praise it has received. With hypnotizing flavors of enigmas and mysteries woven into its very essence, it tells a story about transcendent love, unending time and impossibilities given life through imagination. It is a tale of character and context at the same time, yet constantly highlighting the reversibility of life -- dreams might turn into nightmares, but nightmares might turn into dreams too.

ENJOY! <3 

EXISTĂ LUCRURI MAI PERICULOASE DECÂT UN STROP DE MAGIE . . .

Descriere:

VIKA ANDREIEVA poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

NIKOLAI KARIMOV poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi - singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice. Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. 

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

„Jocul Coroanei este un basm fascinant, care îi poartă pe cititori într-o lume fantastică, misterioasă și seducătoare, plină de magie ascunsă și iubiri pătimașe.” - Sabaa Tahir

„Absolut încântătoare. Adevărata vrăjitorie este în atmosferă. Skye creează o Rusie plină de magie și eleganță, descriind Sankt Petersburgul într-un fel atât de spectaculos, încât ai putea jura că te afli pe malurile Nevei și dansezi în sălile de bal ale Palatului de Iarnă.”

Synopsis: When Eadlyn became the first princess of Illéa to hold her own Selection, she didn’t think she would fall in love with any of her thirty-five suitors. She spent the first few weeks of the competition counting down the days until she could send them all home. But as events at the palace force Eadlyn even further into the spotlight, she realizes that she might not be content remaining alone.

Eadlyn still isn’t sure she’ll find the fairytale ending her parents did twenty years ago. But sometimes the heart has a way of surprising you…and soon Eadlyn must make a choice that feels more impossible—and more important—than she ever imagined.

Rating: 5/5

Genres: Young Adult, Dystopia, Romance

ADD TO GOODREADS 

My thoughts:

I'm gonna put it bluntly out there -- I did not like The Heir. I consider it one of my greatest literary disappointments, even if it has a relatively high rating (2.5 stars). So my expectations of The Crown were along the lines of 'please be decent, please end quick and please be the last'. Most fortunately though, The Crown brought back the love I felt for Kiera Cass's novels made of syrupy romance and dreamy sighs. Taking this into consideration, this review will resemble half an omen to this fifth installment and half a regret for what it did not come to fruition in its prequel, but only to highlight that this book exceeded my expectations and made me fall in love again with its world. 

Unlike in The Heir, I loved Eadlyn. She let go of her petty, egotistical, self-centered and vain antics in order to graciously transform into a more than capable young woman, leader and Queen. Yeah yeah, her character-development was speeded up to supersonic mode, but for once I didn't mind. She showed her thoughtfulness, her ambition, her intelligence and her strong personality. I admired the fact that she wants to do good by everyone around her and that she tries to mend her flaws. Regardless, she took a colossal departure from the stoic, stuck-up and artificial princess and became an oddly organic person, beautifully encapsulated through the integrity to her own heart and moral code. 

Unlike in The Heir, I didn't check the page count every two minutes to dreadfully discover there was still a long way to go until the finish. I was hooked and I read it easily, eager to see what's in store next. Tremendously enjoyable.

Unlike in The Heir, I could connect to this bunch of boys. Instead of 35, there were only 6 left in the picture. Each of them (and here I'm talking about the ever-wonderful Hale, Kile, Ean, Henri and Erik) became amazing in their own way and right. 

Unlike in The Heir, I was actually surprised by some revelations. Marid and Brice, especially. And Maxon shocked me with his introspective tales. 

Unlike in The Heir, there were sweet relationships truly taking root. Deep, heartfelt friendships and dynamics that somehow evolved or appeared out of the blue only to fit the bill perfectly. Hale & Eady. Hale & Ean. Kile & Eady. Erik & Henri. Henri & Eady. Josie & Eady. Erik & Eady. Brice & Eady. Aspen & Eady. 

Unlike in The Heir, I did not curse the decision to expand the series from the original trilogy. This closure, this grand second finale somehow tied up the loose ends of The One by making sure certain matters were addressed, political ones, LGBT ones, feminism ones and discriminatory ones. I finally understood that we couldn't leave things at how they were with the initial 'last book'. 

Unlike in The Heir, there was so much more of the young Maxon and America we all know. Seriously, all the glimpses into their fairy tale of a love story made my heart burst free. Maxon fretting over Mer and going borderline insane about her health was just too cute to handle. I'm glad they're happy and don't paint me foolish just because they're works of fiction, but in my mind they exist vividly and that's of the utmost importance. 

Unlike in The Heir, I wasn't constantly exhausted about the sad and ill-fated attempts at romance. This time, it all flourished naturally, because the focus was on the worthy and so a cute and amazing and awesome and lovely couple became canon. And speaking about that particular pairing, I SHIP IT.

 
Like The Heir, don't expect this book to suddenly be a complex piece of literature, because surely it is not. It fits the style of the series, so it's one for the heart. It's 100% drama and teen romance. It's light. It's quick. It's totally YA. It's a great read for a spring afternoon. It's the kind of book that has you smiling, daydreaming and relaxing. Unlike The Heir. 

Unlike The Heir, The Crown was so much better. Infinitely better. I urge you to read it and see for yourself but I have faith that you'll love it bunches.

Bye, Illea. For real now. 

ENJOY! <3

Leda/ Libris/ Diverta

Pasiti intr-o lume incitanta, senzuala, deopotriva amenintatoare si frumoasa, plina de placeri lumesti si magie fascinanta, in care abunda pasiunile mistuitoare ale fiintelor nemuritoare venerate candva drept zei sau demoni.

Printesa Meredith NicEssus fuge de la Curtea Zanelor Unseelie, lasandu-si in urma familia si trecutul.

Sub pseudonimul Meredith Gentry, ea lucreaza in Los Angeles ca detectiv particular specializat in crime supranaturale. Dar pe urmele sale se afla asasinul reginei, trimis sa o aduca inapoi, cu sau fara voia ei. Dintr-odata, Meredith se trezeste in postura de pion in planurile puse la cale de malefica sa matusa.

Misiunea ei: sa se bucure constant de compania celor mai frumosi barbati nemuritori din lume.

Recompensa: coroana si sansa de a supravietui.

Pedeapsa pentru esec: moartea.

„O serie noua de romane intens erotice, in care se amesteca supranaturalul si intriga politista…” –Publishers Weekly

Leda/ Libris/ Diverta

Roman distins cu Giller Prize şi nominalizat la Booker Prize

„Umorul lui Atwood nu a fost niciodată mai subtil, stăpânirea materialului romanesc complex mai abilă, erotismul ei mai franc… O performanţă magnifică…” – Booklist

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violenţă fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul captivant scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice şi faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai şaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală şi condamnată la închisoare pe viaţă.

Dar este de fapt Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeieşti, o femeie fatală, adevărata ucigaşă, sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui violent complice?

Synopsis: War has begun. Arin is in the thick of it with untrustworthy new allies and the empire as his enemy. Though he has convinced himself that he no longer loves Kestrel, Arin hasn’t forgotten her, or how she became exactly the kind of person he has always despised. She cared more for the empire than she did for the lives of innocent people—and certainly more than she did for him.

At least, that’s what he thinks.

In the frozen north, Kestrel is a prisoner in a brutal work camp. As she searches desperately for a way to escape, she wishes Arin could know what she sacrificed for him. She wishes she could make the empire pay for what they’ve done to her.

But no one gets what they want just by wishing.

As the war intensifies, both Kestrel and Arin discover that the world is changing. The East is pitted against the West, and they are caught in between. With so much to lose, can anybody really win?

Rating: 5/5 Stars

Genres: Young Adult, High Fantasy

ADD TO GOODREADS

My thoughts:

“Stories will get you killed.”

Brilliant. Gods-given, brilliant literature. I am forever in love with these books, because like any other final installment, The Winner's Kiss had the power to shatter the story or to lift it to heavenly skies. And thank the gods, it was beyond beautiful. This is how you end a series. This is how you give readers a satisfying conclusion. And, most importantly, this is how you uphold the promise to your own characters -- you let them come alive. 

The previous book ended on a killer note, one that promised the plot to become even more intricate. Coupled with the fact that lovely Kestrel and dear Arin were broken in their entirety, this serves us sweet agony, tear-jerkers, despair and disbelief in the first quarter of the finale. I might have been emotionally deceased at a couple of scenes. 

Then the war interweaved with the plot and the bloody dynamics between Valorian and Herrani we've all been expecting finally came into play in a marvelously clever manner worthy of Kestrel's and General Trajan's strategies. Its development had glorious political undertones due to the Dacrans' involvement and it was all so deliciously good. 

Regarding the writing style, I could see it changed a bit -- such as fractured sentences, rapid successions of short-replies. It blindsided me at the beginning, but as I got used to it, I could realize it actually worked for the book -- the mental state of both narrators was transmitted, the pace felt progressive and my heart was pumping thanks to the tension created. 

Kestrel truly awed me. She has her own parallel journey that brings the whole notion of self-discovery to another level and we see her in a different light, frayed at the edges, but still wonderfully strong, fair, ingenious and compassionate. When you see how far she's come, how she pulled herself up from ruins, you instantly feel a sense of pride because Kestrel Trajan is the ultimate badass heroine -- one that fights with her brains, not with her swords. Her emotional specter puts her as a central piece in the chessboard of war and her legacy and mind forever changes the fate of the ill-fated Herrani. 

“You talk about her as if she’s made of spun glass. Know what I see? Steel.”

Arin, on the other hand, I was mad at in the beginning. He was quick to bury Kestrel at the bottom of his thoughts and that just gutted me considering how Kestrel was fairing in that particular moment. The double narrative built a thrilling crescendo for their dramatic -- and imperative -- reunion, but that did not lessen the fact I was internally happy about the remorse, guilt, self-hate Arin felt. His character-development is rather interesting, with a drop of Herrani myths woven into his persona, one that nuanced him as an ambitious, loved and courageous leader. However, the dynamics between him and Kestrel also painted him as a sick love-puppy and let's be honest, we all appreciate his romantic and swoon-worthy side. In one word, he is dreamy. 

Other remarkable characters developed wonderfully. Roshar, for instance, was amazing. Humorous, strategic, loyal, the know it all type we all love in secondary cast. The bromance between him and Arin was gloriously happiness-inducing. And most of his lines offered the comical relief for the dramatic tension; I honestly laughed out loud countless times. He truly was the icing on the cake. 

Moreover, Risha brought an interesting spin on the story. Sarsine was great as always, Verex cute and lovable and the Emperor still a megalomaniac. Shocker, right? I especially liked the closure of Trajan's storyline, it seemed fitting to end it sort of halfway, to get revenge but still forgive. It illustrates how no matter what we try to tell ourselves, we'll always protect the people we love no matter how much they've hurt us.

“Sometimes a truth squeezes you so tightly you can’t breathe.”

Without a doubt, TWK is now one of my all time favorites and certainly one of my favorite finales, right there along with Clockwork Princess by Cassie Clare, Champion by Marie Lu and The Forever Song by Julie Kagawa. I am sad we won't have more of Kestrel & Arin or more Roshar, but the joy I'm feeling now far outweighs any bitter remnants of literary desire. 

The Winner's Kiss is enchanting, romantic and masterfully told, a book that grips your heart and soul. Kestrel and Arin truly became the power couple I deemed them to be and they shine brightly. So much love for this series, this author and these characters. Go read it. Doesn't matter you just did -- you'll thank yourself for a re-read. 

“I want better choices.”

“Then we must make a world that has them.”

ENJOY! <3

Leda/ Libris/ Diverta

După ce tatăl ei este ucis într-o răscoală în Nairobi, Leela este trimisă de mama ei la Paris, la mătuşa şi unchiul ei care nu au copii. Obligată să faca brusc trecerea de la spaţiile deschise şi siguranţa reconfortantă a căminului ei din Kenya, la spaţiul sufocant al unui apartament înghesuit din Paris, Leela îşi petrece zilele monotone ajutându-şi mătuşa la treburile casei şi lucrând în magazinul unchiului ei. Dar nici acest echilibru fragil nu durează mult şi, într-o noapte, Leela se trezeşte singură pe strazile unui oraş necunoscut, fără bani şi fără paşaport. În lupta ei pentru supravieţuire, trecând de la o slujbă la alta şi prin relaţii din ce în ce mai nefericite, Leela îşi descoperă o calitate neobisnuită – un simţ al mirosului deosebit de dezvoltat. O însuşire aparent inofensivă, ba chiar folositoare uneori, care începe treptat să-i coloreze fiecare trăire şi fiecare reacţie, de la dorinţa sexuală la plăcerea de a mânca. Însă atunci când mirosul sălbatic şi întunecat al propriului ei trup ameninţă să pună stăpânire pe ea, Leela este înfricoşată la gândul că începe să piardă controlul asupra vieţii sale… Prin imaginile intense şi descrierile nuanţate, acest neobişnuit roman de debut promite să schiţeze un nou teritoriu pe harta prozei indiene contemporane.

Leda/ Libris/ Diverta

"Christine Angot stie ca literatura nu poate face altceva decat sa sugereze eul care se afla in spatele cuvintelor si ca orice poveste nu este decat o constructie retrospectiva a intelectului. Daca Incest-ul ajunge sa vorbeasca despre un incest, la un moment dat, asta nu inseamna ca romanul ei este o serie Big Brother, in care cititorul voaierist asteapta sa prinda momentul nuditatii pentru a-l echivala cu cel al adevarului." Alexandru Matei

"Incest este o carte bulversanta si violenta in masura in care aluneca in inconstientul nostru, si o face intr-un limbaj care ne obliga sa participam activ la aceasta miscare. La sfarsit, in ciuda suferintei celei care vorbeste, resimtim placere..." Thierry Guichard, Le Matricule des anges

"Christine Angot deranjeaza prin incapatanarea cu care cauta cuvantul potrivit, cu jocul ei funambulesc intre confesiune, marturia care e punctul sa provoace un scandal literar si clipele in care scriitura functioneaza, si reuseste sa adune laolalta subiectul si obiectul ei pentru a face o carte." Christine Ferniot, Lire

"Putini scriitori francezi de astazi, cu exceptia poate a lui Michel Houellebecq, reusesc sa provoace asemenea crize de urticarie sau de devotiune ca si Christine Angot." Laurent Wolf, Le Temps

Leda/ Libris/ Diverta

"O carte care merita pusa alaturi de Pescarusul Jonathan Livingston a lui Richard Bach, de Alchimistul lui Paulo Coelho si de Viata lui Pi a lui Yann Martel." The Portland Oregonian

O poveste emoţionantă, dar şi amuzantă, despre familie, dragoste, loialitate şi speranţă, despre minunile şi absurdităţile vieţii umane, percepută prin ochii – şi nasul – unui caine.

Enzo este diferit de alţi câini: un filosof cu un suflet aproape uman, a învăţat o mulţime de lucruri stând toată ziua în faţa televizorului sau ascultând cu atenţie cuvintele stăpânului său, Denny Swift, pilot de curse în devenire. A înţeles că viaţa, la fel ca şi cursele de masini, nu înseamnă numai viteză. Folosind tehnicile necesare pe pista de curse, poţi pilota cu succes printre toate problemele existenţei. Şi, pentru că a învăţat cum poţi să devii o persoană plină de compasiune şi de succes, Enzo asteaptă cu nerăbdare următoarea viaţă, când este convins că se va întoarce pe pământ ca om.

Leda/ Libris/ Diverta

Spirituală şi absolut fermecătoare, această comedie spumoasă va descreţi frunţile celor pentru care viaţa e o neobosită cursa cu obstacole, iar jumătatea plină a paharului e întotdeauna la mare preţ. Sarah Stagg credea că avea totul pe lume: un soţ minunat, doi băieţi adolescenţi, o casă la ţară. Dar, într-o buna zi, soţul ei, actor amator, o părăseşte pentru o colegă din trupa de teatru, copiii pleacă în India, şi, pentru prima dată în douazeci de ani, Sarah se simte foarte singură. Drumul unei soţii părăsite e presarat cu obstacole şi umilinţe, iar Sarah trebuie să înveţe cum să supravieţuiască... şi asta cât mai repede! Să se alăture oare actorilor amatori şi să accepte rolul unei mirese mult mai tinere decât ea? Să primească în casă un câine imposibil de stăpânit? Să fugă în Mallorca pentru prima ei aventură de-o noapte? Sarah trebuie să găseasca soluţia cea mai bună!

Leda/ Libris/ Diverta

Încă din adolescenţă, Katherine are planuri mai mari decât îi poate oferi provincialul oraş Fresno, iar anii petrecuţi în atmosfera incitantă din internatul unei şcoli de pe Coasta de Est o vor pregăti pentru viaţa agitată din Manhattan. Cocktailuri scumpe, însă adesea nici un şfanţ în buzunar, bărbaţi nepotriviţi, dar plini de şarm, slujbe (şi ele tot) nepotrivite, dar şi lipsite de orice haz, prieteni care vin şi pleacă, încercări de a trăi altundeva şi de a avea o relaţie stabilă sunt doar câteva dintre lucrurile de la care va trebui la un moment dat să-şi ia adio.

Leda

Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.

După raidul reuşit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în faţa tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.

Tot ce poate face Katy e să supravieţuiască.

Înconjurată de duşmani, singurul fel în care Katy poate rămâne în viaţă e să se adapteze. În definitiv, există lucruri în Daedalus care nu par chiar atât de nebuneşti, dar scopurile grupului sunt înfricoşătoare, iar adevărurile pe care le rostesc ei cu atât mai tulburătoare. Cine sunt de fapt tipii răi? Daedalus? Oamenii? Sau luxenii?

Împreună, pot înfrunta orice.

Dar cel mai periculos duşman fusese acolo mereu, iar când adevărurile sunt descoperite şi minciunile date în vileag, de partea cui se vor găsi Daemon şi Katy?

Şi vor mai fi vreodată împreună?

Leda/ Libris/ Diverta

O TÂNĂRĂ AFGANĂ ŞI UN VĂDUV DANEZ FORMEAZĂ O ALIANŢĂ NEAŞTEPTATĂ, ÎNTR-O POVESTE DESPRE CURAJ, TRADIŢIE ŞI PUTEREA CUVINTELOR.

Când soţul îi este luat prizonier de talibani, Raihana părăseşte Kabulul distrus de război şi se stabileşte la nişte rude îndepărtate în Danemarca. Aici începe o altă viaţă, străduindu-se să înveţe noua limbă, ale cărei sunete îi evocă zumzetul albinelor. Îl cunoaşte pe Gunnar, un apicultor retras, şi, în ciuda dezaprobării celor apropiaţi, între cei doi se leagă o prietenie surprinzătoare. Dar violenţa – pe care Raihana credea că a lăsat-o în urmă în Afganistanul sfâşiat de conflicte – îşi face iar prezenţa, iar cei doi sunt nevoiţi să se confrunte cu fantomele trecutului.

      Cel de-al treilea film din seria Divergent, Experiment, a avut avanpremiera miercuri, iar eu am fost printre norocoșii care au avut șansa de a-l vedea. După o adevărată aventură, am reușit să vizionez filmul datorită invitației primite din partea Editurii Leda și a Grupului Editorial Corint. Mulțumesc pentru oportunitate.

      Pornim într-o nouă aventură, alături de 5 tineri pe care am ajuns să îi iubim, învățând să fim divergenți și să ne răzvrătim, să fim curajoși, să facem alegerile care ne definesc, implicându-ne în luptă, ca insurgenți, îndoindu-ne de noi, dar luptând pentru ceea ce e bine și corect. Tris, Four, Caleb, Peter și Cristina părăsesc Chicago și descoperă cât de mare este cu adevărat lumea. Sistemul facțiunilor aplicat în Chicago a dat greș și orașul lor se află acum la un pas de un război civil între cei fără facțiune și Loiali, război care amenință să îl distrugă definitiv.

       De cealaltă parte a baricadei (un scut, la propriu) aflăm că totul nu este decât o mare tablă de șah, în care pionii îndeplinesc voia maestrului, cel care ține frâiele și controlează totul. Adevăratul război e pe cale să înceapă, un război în care adevărul este distorsionat și cu greu poți vedea prin țesătura de minciuni și iluzii, iar Tris este epicentrul.

„Sunt Divergent și nu pot fi controlat.”

      Citatul, deși apare în primul film, descrie cel mai bine toată această poveste și lumea imaginată de Veronica Roth și reinterpretată în această ecranizare uimitoare, o lume marcată de forțe manipulatoare, lipsită de dreptul de a face alegeri, de a decide pentru ea însăși și obligată să joace după regulile impuse.

      Ceea ce m-a surprins foarte tare încă de la început în film, a fost partea care ține de tehnologie. Armele, aparatele de teste și cercetare, uniformele și mijloacele de transport, chiar și cele mai rudimentare forme de tehnologie sunt extrem de avansate pe lângă tehnologia realității noastre.

       M-a uimit faptul că unele personaje, inteligente, curajoase, cu personalități puternice, s-au lăsat atât de ușor manipulate, după tot ceea ce au trăit. Mă așteptam la mai mult din partea lor, să dea dovadă de mai multă tărie de caracter, să fie Toma Necredinciosul până-n pânzele albe, dar măcar s-au scos ulterior.

       Nu știu cum să apreciez finalul, fiindcă nu mi-a transmis foarte multe, însă probabil că următorul film îmi va distruge sufletul, ca să compenseze. Prevăd eu asta. Experiment este un film dus mult în zona de Science Fiction, cu acțiune, care nu m-a plictisit deloc. Mi-a plăcut naturalețea personajelor, deși am urât felul în care încercau să le schimbe identitățile prin albul ăla de-a dreptul odios și am apreciat revenirea la negru. Negrul înseamnă Neînfricat și Divergent și curajos și toate lucrurile care îi fac pe Tris și pe Four să fie așa cum sunt, să lupte pentru ceea ce e corect.

       După succesul primei cărți (Mândrie, prejudecată și zombie) apărute în noua colecție marca Leda, coordonată de un traducător minunat, Leda Edge a anunțat noi apariții editoriale care ne încântă ochii, ne fac sufletul să tresalte și portofelele să suspine și să se pregătească de vremuri grele. Iată noutățile frumoase care ne vor îmbogăți biblioteca:

       Începem cu minunăția care se va potrivi acum ca o mănușă în bibliotecă, alături de celelalte două volume, Experiment, în ediție Tie-in. Volumul al treilea din seria Divergent este deznodământul poveștii, iar ecranizarea sa va apărea și la noi în cinematografe, începând cu 11 martie 2016.

       Am așteptat și am plâns și ne-am perpelit, iar loialitatea ne este în sfârșit răsplătită! Volumul al doilea din seria Shatter me a autoarei Tahereh Mafi va fi în curând tradus în cadrul colecției Leda Edge. Vom putea să o însoțim pe Juliette, tânăra prizonieră cu o putere fascinantă, într-o nouă aventură care ne va spulbera sufletește, asemenea primului volum.

      Until we meet again, minunatul roman al lui Renee Collins, ne prezintă o istorisire dramatică, plină de mister și dragoste, în care protagoniștii, Cassandra și Lawrence vor trebui să depășească granițele timpului pentru a-și împlini iubirea. Similar cu Soția călătorului în timp, romanul este unul plin de surprize, tragic și fabulos în același timp.

      Fantome, zeități și înfricoșătoarea Lumea de Dincolo. Un soldat pretinde că știe secretul după care Wasp tânjește cel mai mult, dar tânăra este conștientă că totul are un preț și că cel pe care trebuie să îl plătească pentru secretul mult dorit, o poate ucide. Archivist Wasp de Nicole Kornher-Stace se află în curs de traducere la Leda Edge (oop, oop!)

      Origin, continuarea seriei Lux, ne zguduie cu o nouă aventură palpitantă. Frumosul de Daemon se găsește din nou într-o situație imposibilă, dar cum el e un fel de Tom Cruise, pe numele său mic, Imposibil, este pregătit să distrugă întreaga lume pentru a obține ce își dorește.

       Magonia, sau cum îmi place mie să o numesc, (M)Agonia de a aștepta, prima carte din seria cu același nume, este o poveste despre loialitate, găsirea forței care zace în fiecare dintre noi și curajul de a lua deciziile corecte.

       Pentru fanii romanelor Regatul Umbrelor (Trilogia Grisha) și Regina Roșie, Leda Edge pregătește A Crown's Game, un fantasy istoric plasat în Rusia Imperială și care mă umple de încântare și entuziasm, doar citind numele personajelor: Vika Andreyeva și Nikolai Karimov. (Vreau cartea asta, oameni buni!) 

Noi de abia așteptăm să punem mâna pe aceste noutăți! Sunteți entuziasmați? Pe care dintre cele de mai sus vi le doriți cel mai mult?