Recenzie - Lasa-ma sa intru de John Ajvide Lindqvist



In toamna anului 1981, suburbia Blackeberg este scena unor intamplari violente.
Politia descopera trupul neinsufletit al unui baiat, golit de sange, si presupune ca e vorba de o crima ritualica.
Oskar, un pusti de 12 ani, crede ca a venit, in sfarsit, momentul razbunarii pentru umilintele pe care le indura zi de zi la scoala.
Dar razbunarea nu e singurul lucru care il preocupa. Langa el s-a mutat cineva: Eli, o fata care, desi n-a mai vazut niciodata un cub Rubik, este capabila sa-l rezolve pe loc.
Totusi, Oskar simte ca ceva nu este in regula cu ea, ca e o fiinta stranie. Si nu iese din casa decat noaptea...




Recenzie: Lasa-ma sa intru e o carte diferita si ciudata. Diferita si fata de alte carti ce se incadreaza in genul din care face parte, dar si ea comparativ cu alte romane sau serii ce trateaza sau au ca protagonist vampirii. E o carte ciudata pentru ca eu asa am vazut-o dupa ce-am terminat-o de citit, ciudata undeva intre sensul bun si rau al cuvantului. E ceva care te atrage, uneori te face sa-ti pui multe intrebari, poate sa te intrebi oare exista atata cruzime in realitate si mai ales oamenii sunt mai rai ca ei? 

Am vrut sa o citesc de cand i-am zarit coperta si dupa ce-am citit si descrierea mi s-a parut ceva bun, intrigant, diferit si cu o idee oarecum originala. Doar ca ce-am gasit in carte a fost si n-a fost ceea ce m-asteptam eu. Am gasit in aceasta carte o lectura placuta, intunecata, plina de mister, cu oarecare tente thriller doar ca uneori situatiile mi s-au parut putin prea ciudate, chiar si-n contextul de fata. Insa m-asteptam sa se puna accent mai mult pe Eli si autorul sa dezvolte putin mai mult subiectul; as fi fost curioasa sa vad daca el vede vampirii ca pe ceva special, ca pe niste erori ale naturii sau ca pe niste fiinte ciudate, dar asemanatoare oamenilor.

Vampirul asta care apare in carte a fost pentru mine o prezenta ciudata si nu stiu cat m-a convins, poate pentru ca era mai mult o copila si in afara de faptul ca avea nevoie de sange dadea dovada de-o nestiinta oarecum inocenta si totusi malefica. M-asteptam la mult mai mult, poate la un caracter mult mai puternic si un personaj mai bine conturat. Chiar daca Eli spune ca e mai in varsta, cu mult, eu nu prea am simtit asta. 


Per total Lasa-ma sa intru e o lectura provocatoare, cu o idee intre ciudat si intrigant, cu tuse de thriller si poate putin horror. Iar autorul are un fel de-a descrie si de a transmite emotii incat uneori chiar a fost infricosator. A fost o carte buna si o recomand celor ce le plac romanele de genul, desi n-as zice ca faptura noastra nocturna e o mare reusita. Dar restul merita.



Nota mea: 4/5

1 comentarii:

  1. Darkflayer spunea...

    Pare interesanta. La recenzie as fi asteptat sa dezvolti putin descrierea,sa cunosc detalii ca sa ma determine sa vreau sa citesc cartea.